Da, normal ca nu am castigat biletele de avion. Se pare ca tuturor ni se intampla cate ceva cand zburam (la propriu... sau la figurat)
Pe scurt, inca nu m-am lasat de concursuri. Si mi se pare normal sa particip la cele care ma provoaca spiritual si mental. Cel din seara asta m-a pus in situatia de a gandi ce sa fac cu timpul ramas liber in urma parasirii minunatei activitati de spalat de vase.... (nu ca as spala foarte multe, ca fac bube pe mine). Sa va iluminez si pe voi, ca eu am zis EVRICAAAA (nu ma judecati, gandesc si scriu romaneste):
"Desi spalatul vaselor e o actvitate de familie (unul spala, altul limpezeste, altul le sterge iar ultimul le sparge), timpul castigat in lipsa acestei indeletniciri l-as folosi pentru a invata ceva nou (nu neaparat util). Exemplu: sa sculptez in gheata, sa fac picturi murale (sa "repar" ce deseneaza copila mea cea mica), sa prepar mancaruri din bucataria rwandeza, (nu, n-am fost niciodata in Africa...), sa tricotez manusi cu un deget, sa fac un curs online de chiromantie sau sa fac oale de lut."
Voi ce raspuns ati da? Si ca sa fie tema si mai usoara, va rog sa va ganditi la orice timp ramas liber in urma abandonului vreunei activitati plictisitoare...(curatenie in camera, scris teme, planuri, intocmit portofolii de prezentare neaparat necesare intr-o sedinta sau altele de genul acesta).
luni, 26 octombrie 2009
vineri, 9 octombrie 2009
Amintiri din calatorie
Citeam, deunazi, pe un blog cateva povestiute interesante despre zborul cu avionul. Se dadea chiar si un premiu pentru cea mai reusita/haioasa intamplare... pe care m-am hotarat sa il castig (o sa va anunt daca am si reusit acest lucru). Prin urmare, am purces la scris:
"De dragul celor povestite mai sus, vreau sa va impartasesc si eu peripetiile primului zbor cu avionul. Ca o turista temeinica ce ma aflu, inainte de calatorie m-am documentat abitir in ale zborului. Si pentru ca informatiile de pe net nu mi-au ajuns, am intrebat in stanga si-n dreapta lume zburatoare veterana, sa nu patesc vreo rusine in avion. O colega mi-a spus, asadar, cum ca, la zborul ei de initiere, a nimerit langa un malac negru, care nu parea sa stie o iota romaneste. Cand a prins masinaria viteza si spatele i s-a lipit de scaun, tipa a inceput sa murmure usor: "muriiiim, muriiiim", la care strainul de langa ea (care se pare ca studiase ceva facultati pe meleag mioritic): "nu mulim domnisoala, bulam". Am ras cu lacrimi povestind asta sotului, fratelui si cumnatei, care imi erau companioni de calatorie. Eeeee, dar sa ma fi vazut pe mine, lipita de scaun, cu bratele bine prinse de cotiere (prin bunavointa celui de langa mine, care mi-a cedat partea lui de rezematoare), zambind printre dinti de cate ori auzeam cele trei voci cunoscute: "Oana, bulam?". Cand totul s-a linistit si mi-am dat seama ca punga tinuta la indemana va ramane intacta, am avut tupeu sa cer stewardesei un suc de fructe. In paharul meu s-a scurs ultima picatura din cutia cu nectar de pe carucior. Sotul meu, care ar fi vrut acelasi lucru, s-a trezit ca cere orice alt suc la dispozitie. Hmmm... proasta alegere, ca era suc de tomate. Adica bulion, din ala de pun eu la ciorba sau la sosul de paste. I-a fost rusine sa il lase in pahar, deci l-a ingurgitat, cu o sila pe care putea sa i-o citeasca pe chip orice turist de pe Otopeni (avand in vedere ca noi mai aveam putin pana la Charles de Gaulle). I-am propus sa ceara si un kil bors, sa nu se supere prea tare mucoasa lui stomacala. In rest, zborul a fost ok si, de unde la plecare vroiam o anestezie totala pentru 3 ore, la intoarcere am avut tupeul sa ma uit chiar si pe hublou, nu numai la sireturile incaltarilor."
PS. Mi-am propus sa scriu mai des... sa vedem daca ma tin de cuvant...
"De dragul celor povestite mai sus, vreau sa va impartasesc si eu peripetiile primului zbor cu avionul. Ca o turista temeinica ce ma aflu, inainte de calatorie m-am documentat abitir in ale zborului. Si pentru ca informatiile de pe net nu mi-au ajuns, am intrebat in stanga si-n dreapta lume zburatoare veterana, sa nu patesc vreo rusine in avion. O colega mi-a spus, asadar, cum ca, la zborul ei de initiere, a nimerit langa un malac negru, care nu parea sa stie o iota romaneste. Cand a prins masinaria viteza si spatele i s-a lipit de scaun, tipa a inceput sa murmure usor: "muriiiim, muriiiim", la care strainul de langa ea (care se pare ca studiase ceva facultati pe meleag mioritic): "nu mulim domnisoala, bulam". Am ras cu lacrimi povestind asta sotului, fratelui si cumnatei, care imi erau companioni de calatorie. Eeeee, dar sa ma fi vazut pe mine, lipita de scaun, cu bratele bine prinse de cotiere (prin bunavointa celui de langa mine, care mi-a cedat partea lui de rezematoare), zambind printre dinti de cate ori auzeam cele trei voci cunoscute: "Oana, bulam?". Cand totul s-a linistit si mi-am dat seama ca punga tinuta la indemana va ramane intacta, am avut tupeu sa cer stewardesei un suc de fructe. In paharul meu s-a scurs ultima picatura din cutia cu nectar de pe carucior. Sotul meu, care ar fi vrut acelasi lucru, s-a trezit ca cere orice alt suc la dispozitie. Hmmm... proasta alegere, ca era suc de tomate. Adica bulion, din ala de pun eu la ciorba sau la sosul de paste. I-a fost rusine sa il lase in pahar, deci l-a ingurgitat, cu o sila pe care putea sa i-o citeasca pe chip orice turist de pe Otopeni (avand in vedere ca noi mai aveam putin pana la Charles de Gaulle). I-am propus sa ceara si un kil bors, sa nu se supere prea tare mucoasa lui stomacala. In rest, zborul a fost ok si, de unde la plecare vroiam o anestezie totala pentru 3 ore, la intoarcere am avut tupeul sa ma uit chiar si pe hublou, nu numai la sireturile incaltarilor."
PS. Mi-am propus sa scriu mai des... sa vedem daca ma tin de cuvant...
luni, 10 august 2009
ce inseamna solidaritatea umana
In ultima saptamana am invatat a nu stiu cita oara ce inseamna solidaritatea umana. Am participat la un concurs. Nu stiu cit conteaza organizatorul, premiul sau ce am facut pentru a accede in finala, cert este ca m-am trezit sustinuta de niste oameni pentru care nu mai am superlative. Carmita e una din acele persoane pe care viata a invatat-o ca e mai bine sa dai intai, ca apoi vei primi ceva, cu siguranta.
Pentru ea am scris acest post pe blog, ca sa va invit si pe voi sa participati la un concurs. E organizat de Paralela 45 si ofera o vacanta perfecta. Trebuie sa accesati http://www.vacantaperfecta.ro/web/ si sa va inscrieti.
Toata stima mea, Carmita
Pentru ea am scris acest post pe blog, ca sa va invit si pe voi sa participati la un concurs. E organizat de Paralela 45 si ofera o vacanta perfecta. Trebuie sa accesati http://www.vacantaperfecta.ro/web/ si sa va inscrieti.
Toata stima mea, Carmita
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
